Harta site Contacte
Loading
Pagina Proiectului “Responsabilitate individuală şi cetăţenie activă” poate fi consultată în Compartimentul „Informare Europeană” al Portalului
Curtea europeană a Drepturilor Omului

o curte pentru 800 milioane de europeni
Curtea  infiinţată de  catre Consiliul Europei în 1959 este cunoscută sub numele de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Îşi are sediul într-o clădire proiectată în stil futurist de un arhitector cu renume internaţional, Richard Rogers. Conform standardelor generale vizând instituţiile europene clădirea, deşi impunătoare la prima vedere, nu este una mare. Curtea pe care o găzduieşte numără 41 de judecători şi aproximativ 250 de funcţionari. Dar figura cu adevărat impunătoare este cea a 800 de milioane de europeni care se bucură de dreptul de a înainta recursurile lor privind încălcarea drepturilor omului către Curtea europeană a Drepturilor Omului din Strasbourg.
 
În prima jumătate a secolului XX Europa a fost devastată de două războaie, respectiv şi drepturile omului au fost călcate în picioare într-o măsură fără precedent. Astăzi, după deja 50 de ani de la inaugurarea Consiliului Europei, circa 800 de milioane de europeni au dreptul de a înainta recursuri  privind încălcarea drepturilor omului la o Curte internaţională cu sediul in Strasbourg.
 
Iniţiată sub egida Consiliului Europei Curtea europeană a Drepturilor Omului este responsabilă de aplicarea Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului pe un teritoriu vast ce se întinde de la Atlantic până la Pacific, de la Groenlanda până la Cipru şi Rusia, de-a lungul nu mai puţin de 17 zone temporale. Convenţia, direct inspirată din Declaraţia Universală a Drepturile Omului (1948), propune o listă de drepturi şi libertăţi, pe care guvernele Europei de vest din perioada de după război le-au adoptat fără a ezita, fiind atât de fundamentale încât să merite o promovare internaţională. Scopul lor era de a preveni repetarea ororilor şi nelegiuirilor comise in anii 30 şi 40.
 
Incepând cu dreptul cel mai fundamental, dreptul la viaţă, Convenţia, de asemenea,  militează împotriva torturii şi tratamentului inuman ori degradant precum şi a pedepselor, impotriva muncii forţate şi deţinerii arbitrare. Ea garantează, printre altele, dreptul la un proces echitabil, la libertatea de exprimare, de intrunire,  asociere şi libera alegere a religiei. Protocoalele adiţionale includ aşa domenii cum ar fi dreptul la proprietate, dreptul la educaţie, la alegeri libere şi abolirea pedepsei cu moartea.

recursurile înaintate de state şi de indivizi
Curtea poate fi sesizată prin  recursuri înaintate de statele care au semnat Convenţia împotriva statelor care de asemenea sunt semnatare. Recursuri individuale pot fi, de asemenea, înaintate direct la Curtea din Strasbourg în cazul în care reclamanţii pot să aducă dovezi că sunt victimele încălcării unuia din drepturile înscrise în Convenţie. Ei nu trebuie să fie neapărat de naţionalitatea ţării în cauză, dar să fi fost în jurisdicţia ei în timpul desfăşurării evenimentului în cauză. De asemenea, ei trebuie să demonstreze că au epuizat toate căile interne de  recurs, efective în ţara unde încălcarea pretinsă a fost comisă.
 
Recursurile înaintate către Curte se referă la o gamă extinsă de încălcări începând cu refuzul autoratităţilor de a înregistra prenumele ales de părinţi pentru copilul lor până la declararea celor mai grave cazuri de tortură şi tratament inuman comise de poliţia însăşi ori de organele de securitate. Aceste  recursuri se referă la aşa probleme cum ar fi statutul mamelor necăsătorite şi copiilor născuţi în afara căsătoriei civile, legislaţia penală împotriva homosexualilor, urmărirea secretă a corespondenţei şi interceptarea convorbirilor telefonice, probleme cauzate de existenţa unui risc potenţial de poluare, deportarea în ţările unde există riscul violării grave a drepturilor omului, durata şi obiectivitatea proceselor judiciare, dreptul de a deveni membru al unui sindicat, dreptul ziarelor de a critica politicienii, interzicerea cărţilor, spectacolelor ori înregistrărilor video obscene, dizolvarea partidelor politice şi dreptul martorilor lui Iehova de a practica religia lor.

650 de scrisori pe zi şi 8000 de cereri înregistrate
Lista este lungă şi continuă să crească în raport cu creşterea numărului de reclamanţi care se adresează la Curtea de la Strasbourg uneori cu probleme şi dureri personale, alteori cu istorii cu adevărat tragice şi dramatice. În prezent Curtea primeşte aproximativ 650 de scrisori pe zi. Ea are înregistrate aproape 8000 de cereri şi mii de dosare provizorii, câte unul pentru fiecare recurs in parte.
 
Pe parcursul anilor 80 şi în special al anilor 90 numărul recursurilor înaintate în conformitate cu Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului a crescut vertiginos. Unul din motivele de bază a fost, cu siguranţă, creşterea numărului de state aliate Convenţiei, care, după căderea zidului de la Berlin, include în prezent aproape toate ţările Europei centrale şi de est. Această creştere a condiţionat nu numai mărirea propriu zisă a cantităţii de recursuri, dar şi posibilitate de a scoate in relief un şir de probleme noi ce apar în situaţii extrem de sensibile. Curtea însăşi, precum şi instituţia sa parteneră, Comisia Europeană pentru Drepturile Omului, care avea  funcţia unui filtru al cazurilor în afara Convenţiei, nu mai puteau să coopereze în continuare. Acest fapt a contribuit la reformarea întregului sistem, dând naştere unei noi Curţi, o instituţie permanentă cu o  procedură juridică şi publică  deplină care activează în prezent.

noua curte creată la 1 noiembrie 1998
Noua Curte şi-a început activitatea la 1 noiembrie 1998, judecătorii săi având sediul permanent la Strasbourg şi fiind aleşi de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei pe un termen de 6 ani (trei ani pentru o jumătate din numărul de judecători la prima alegere). Sarcina  lor este descurajatoare.Ei nu numai că se confruntă cu o stabilă creştere a numărului cazurilor, care devin tot mai complexe, dar sunt obligaţi, totodată, să accelereze procedurile, ceea ce, de fapt, constituie cauza de bază a  reformei. În sistemul vechi era ceva obişnuit ca soluţionarea unui caz, începând cu înaintarea recursului şi sfârşind cu adoptarea deciziei finale, să dureze cinci ani şi mai mult. Oricum, pentru moment, activitatea Curţii este focusată asupra organizării eficiente a procedurilor sale cât şi asupra aplicării maximale a tehnologiilor de informare.
 
Când Curtea adoptă vreo decizie de constatare a unei încălcări, deşi dispune de posibilitatea de a oferi o recompensă ori rambursare a cheltuielelor efectuate de reclamant, ea nu poate ordona guvernului în cauză să adopte măsuri specifice cum ar fi:  amendarea legii care a cauzat recursul in cauză. Aceasta este atribuţia organului executiv al Consiliului Europei - Comitetul Miniştrilor. Statele în cauză sunt obligate să se supună şi să respecte deciziile adoptate de Curte, aceasta, totodată, incluzând şi prezentarea raporturilor către Comitetul Miniştrilor privind măsurile adoptate în vederea realizării hotărilor Curţii.
 
În viitor, la fel ca şi în trecut, respectarea hotărârilor adoptate va constitui un factor crucial ce va condiţiona eficacitatea sistemului Convenţiei.
 
Hotărârile adoptate de Curte au contribuit la realizarea unui număr mare de schimbări în legislaţia naţională incluzând: interdicţia pedepselor corporale în şcolile din Marea Britanie, noi reguli privind interceptarea convorbirilor telefonice, noi regulamente privind deţinerea persoanelor cu dizabilităţi mentale în Olanda, descriminalizarea homosexualilor în Irlanda de Nord şi Irlanda, amendarea Actului privind  Radiodifuziunea Regională în Austria, o noua lege privind îmbunataţirea condiţiilor de detenţie şi regulile de acces în Finlanda cât şi schimbări în procedura procesuală şi civilă în multe ţări.
 
Perspectivele pentru viitor ale Curţii sunt diverse. Pe de o parte, inaugurarea unei Curţi noi a fost ratificată de toate statele membre. Acesta a fost un vot de încredere în viitorul său, semnificând recunoaşterea rolului pe care Curtea îl deţine în sprijinirea guvernării legii şi în protejarea drepturilor omului în întreaga Europă. La momentul de faţă noua Curte a devenit mai puternică, având o jurisdicţie obligatorie şi un statut permanent.
 
Cu toate acestea problemele cu care se confruntă Curtea sunt enorme, potenţialul de a-şi continua activitatea cât şi o creştere vertiginoasă a numărului de cereri este un lucru real. Nu poate fi nici un dubiu că angajamentul politic al celor 47 de state ale Consiliului va trebui să fie menţinut. Curtea va avea nevoie de sprijinul lor in anii care urmează.
Ghid video HUDOC
Un spot video care demonstrează opţiunile de căutare în baza jurisprudenţei CEDO - HUDOC
admisibilitatea cererilor la CEDO
©2011, Moldova Europeana
DQ Team
Menţinerea portalului în perioada 2014-2015 a fost posibilă datorită ajutorului generos al poporului american oferit prin intermediul Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID) Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă în mod necesar poziția USAID sau a Guvernului SUA
Portalul a fost realizat de Centru de Resurse "DIALOG-PRO" cu suportul Fundaţiei Est-Europene, din resursele acordate de Guvernul Suediei prin intermediul Agenţiei Suedeze pentru Dezvoltare şi Cooperare Internaţională (Sida). Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă punctul de vedere al Fundaţiei Est-Europene, Guvernului Suediei sau Sida