Harta site Contacte
Loading
Pagina Proiectului “Responsabilitate individuală şi cetăţenie activă” poate fi consultată în Compartimentul „Informare Europeană” al Portalului
Consiliul Europei
Guvernanţa culturală

Initiativa Consiliului Europei CultureWatchEurope (ECV), promovează cultura ca "suflet al democrației", oferind o imagine inovatoare, bazată pe dovezi a evoluției culturii, patrimoniului și mass-mediei din Europa.


CultureWatchEurope oferă o valoare adaugată instrumentelor de informare, programelor și metodelor existente ale CoE prin conectarea acestora și prin invitarea societății civile de a-şi aduce contribuţia..
 
CultureWatchEurope este bazată pe valori, este receptivă, și conștientă: concepută pentru a indica evoluțiile, dificultățile, și bunele practici, astfel încât procesul de guvernanță culturală și politicile culturale să poată fi consolidate la nivel european. Cuvinte-cheie ale acestei misiuni sunt: democrația, transparența, accesul și participarea, respectul pentru identitate și diversitate, dialogul intercultural și drepturile culturale.


Programul itinerariilor culturale a fost lansat de către Consiliul Europei în 1987 pentru a demonstra, prin călătorii în spaţiu şi în timp, că patrimoniul diferitor ţări europene şi cultura lor contribuie la patrimoniul european comun. Itinerariile pun în aplicare valorile fundamentale ale Consiliului Europei : drepturile omului, democraţia culturală, diversitatea şi identitatea culturală, dialogul, schimbul şi îmbogăţirea reciprocă dincolo de frontiere şi secole.


 

scopuri şi obiective
Programul de itinerarii culturale urmăreşte :
  • să atragă atenţia asupra identităţii culturale şi cetăţeniei europene, bazate pe un set de valori comune ;
  • să promoveze dialogul inter-cultural şi inter-regligios printr-o mai bună înţelegere a istoriei europene,
  • să protejeze şi să extindă patrimoniul cultural şi natural ca mijloc de îmbunătăţire a calităţii vieţii şi ca susrsă de dezvoltare economică, socială şi culturală;
  • să ofere un loc de cinste turismului cultural în scopul dezvoltări durabile

cadrul legal

Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei a adoptat în decembrie 2010 Rezoluţia CM/Res(2010)53 de instituire a unui Acord Parţial Extins cu privire la Itinerariile culturale (APE) în scopul de a facilita consolidarea cooperării între ţările interesate de dezvoltarea itinerariilor culturale.
 
Acordul Parţial Extins cu privire la Itinerariile Culturale (Accord Partiel Elargi sur les Itinéraires culturels) contribuie la consolidarea potenţialului itinerariilor culturale în materie de cooperare culturală, dezvoltare durabilă a teritoriului şi coeziune socială, insistând în mod special pe teme care prezintă o importanţă simbolică pentru unitatea, istoria, cultura şi valorile europene şi descoperirea destinaţiilor mai puţin cunoscute. Aces Acord consolidează dimensiunea democratică a schimbului şi a turismului cultural prin implicarea reţelelor ţi asociaţiilor în teren, a colectivităţilor locale şi regionale, a universităţilor şi organizaţiilor profesionale. El contribuie la păstrarea diversităţii patrimoniului datorită  itinerariilor şi proiectelor culturale bazate pe teme şi itinerarii turistice alternative.
 

implementarea
Consiliul Director al APE atribuie menţiune de „Itinerar cultural al Consiliului Europei” în conformitate cu Résolution CM/Res(2013)67 a Comitetului de Miniştri privind regulile de atribuire a menţiunii „Itinerar cultural al Consiliului Europei”. Itinerariile care fac demersuri pentru obţinerea acestei menţiuni ar trebui:
  • să se axeze pe o temă care să reprezinte valorile europene şi să fie comună pentru mai multe ţări,
  • să fie dezvoltate de-a lungul unei căi istorice sau unui parcurs fizic (cazul turismului cultural);
  • să ofere spaţiu pentru proiecte de cooperare multilaterală pe termen lung în domenii de acţiuni prioritare (cercetare ştiinţifică; conservare şi punere în valoare a patrimoniului; schimb cultural şi educativ printre tinerii europeni; practici contemporane din cultură şi artă; turism cultural şi dezvoltare durabilă)
  • să fie gestionate de către una sau mai multe reţele independente şi structurate (sub formă de asociaţii sau federaţie de asociaţii).
realizarea tehnică a programului

În 1998 a fost înfiinţat Institutul European al Itinerariilor Culturale (Institut européen des Itinéraires culturels (IEIC)), organism tehnic care examinează propunerile de noi proiecte, monitorizează activităţile şi diseminează şi asigură conservarea documentelor de informare.. Astfel au fost  selectate un număr de teme referitoare la popoare, migraţii şi la curentele europene majore ale civilizaţieie care reflectă natura complexă a culturilor şi societăţilor care au fosrmat Europa de azi: diferite reţele de persoane, instituţii, organizaţii sau structuri dezvoltă fiecare temă. Aceste reţele operează ca intermediari, dezvoltând proiecte de cooperare pe termen lung (Drumul mătăsii, Itinerariul Santiago de Compostela, Drumul vikingilor, etc.) cu centre de schimb al informaţiilor şi aplicare a noilor iniţiative.
 

itinerariile culturale europene
Descoperiţi cele 29 de itinerararii Culturale Europene:

1- Saint Martin of Tours, European figure, symbol of sharing (Certification Major Cultural Route of the Council of Europe - 2005)

2- Mozart Ways (Certification Major Cultural Route of the Council of Europe - 2004)

3- Schickhardt itinerary (Certification Cultural Route of the Council of Europe - 2004)

4- Don Quixote route (Certification Cultural Route of the Council of Europe - 2007)

5- The Phoenicians route(Certification Cultural Route of the Council of Europe - 2007)

6- The Via Carolingia (Certification Cultural Route of the Council of Europe - 2007)

7- Transromanica – the romanesque routes of European heritage (Certification Cultural Route of the Council of Europe - 2007)

8- The Via Regia (Certification Major Cultural Route of the Council of Europe - 2006)

9- The Santiago pilgrims routes (Certification Major Cultural Route of the Council of Europe - 2004)

10- The Via Francigena (Certification Major Cultural Route of the Council of Europe - 2004)

11- The ways of Saint Michael (Certification Cultural Route of the Council of Europe - 2007)

12- The St. Olav Ways (Certification Cultural Route of the Council of Europe – 2010),

13- The network of cluniac sites (Certification Major Cultural Route of the Council of Europe - 2006),

14- The European Route of Cistercian (Certification Cultural Route of the Council of Europe - 2010),

15- Vikings and Normans, european heritage (Certification Major Cultural Route of the Council of Europe - 2004)

16 - Hanseatic sites, routes and monuments (Certification Major Cultural Route of the Council of Europe - 2004),

...

17- The pyrenean iron route (Certification Cultural Route of the Council of Europe - 2004),

18- The Iron Road in Central Europe (Certification Cultural Route of the Council of Europe - 2007),

19- Parks and gardens, landscape (Certification Cultural Route of the Council of Europe - 2004)

20- Fortified military architectures in Europe, Wenzel itinerary (Certification Cultural Route of the Council of Europe - 2004), Vauban itinerary (Certification Cultural Route of the Council of Europe - 2004)

21- The legacy of al-andalus (Certification Cultural Route of the Council of Europe - 2004).

22- Castillan language and sefardic people in mediterranean areas (Certification Cultural Route of the Council of Europe - 2004)

23- European jewish heritage route (Certification Cultural Route of the Council of Europe - 2005),

24- European routes of migration heritage (Certification Cultural Route of the Council of Europe – 2007),

25- The routes of the olive tree (Certification Major Cultural - 2006)

26- Iter Vitis - The Ways of the Vineyards in Europe (Certification Cultural Route of the Council of Europe – 2008),

27- Prehistoric Rock Art Trail (Certification Cultural Route of the Council of Europe – 2010)

28- European Cemeteries Route (Certification Cultural Route of the Council of Europe – 2010)

29- Thermal Heritage and Thermal Towns (Certification Cultural Route of the Council of Europe – 2010)

 

 

 

Compendiul de date şi tendinţe generale în politica culturală a Europei (COMPENDIUM) este o lucrare de referinţă unică asupra politicilor culturale europene, dublată de un sistem de informare şi monitorizare  a politicilor culturale, a  instrumentelor, dezbaterilor şi tendinţelor din acest domeniu în Europa. 

Este disponibil online la adresa  www.culturalpolicies.net. El prezintă un sistem permanent actualizat, o nouă ediţie a sistemului fiind deja publicată. Mai mult, sistemul se află într-o extindere permanentă pentru a reuşi să cuprindă noile provocări, dezbateri şi priorităţi în materie de politici culturale.

Compendium a fost lansat în 1998 de către Consiliul Europei în parteneriat cu Institutul European pentru Cercetare Culturală Comparată - ERICarts. Compendiul este realizat în parteneriat cu o comunitate de practicieni, constituită din cercetători independenţi în domeniul politicilor culturale, ONG şi guverne naţionale.


Informarea şi asigurarea monitorizării politicilor culturale
Compendium abordează subiectele prioritare şi provocările de moment  în următoarele domenii :
  • •Drepturile culturale şi etice
  • •Diversitatea culturală 
  • •Dialogul intercultural   • 
  • Rolul diferitor parteneriate pentru schimbarea sistemului de guvernare• 
  • Susţinerea creativităţii    • 
  • Participarea la viaţa culturală• 
  • Aspectele economice, juridice şi educative ale politicilor culturale• 
  • Cooperarea culturală internaţională .
Sistemul asigură monitorizarea implementării legilor, politicilor şi practicilor culturale. El oferă multiple tabeluri comparative, precum şi statistici, dar şi spaţii tematice.
 
În calitatea sa de proiect, Compendium, este un instrument de bază al platformei de informare a Organizaţiei cu privire la cultură, patrimoniu şi dezvoltarea mass-media în Europa (CultureWatchEurope).

Oferă comunităţii politicile culturale
Compendium se adresează unui evantai larg de legislatori şi administratori, instituţii şi reţele culturale, cercetători şi documentalişti, de asemenea jurnalişti şi studenţi. Informaţiile şi datele prezentate online contribue la documentarea proceselor de decizie, cercetările şi studiile comparative privind politicile şi schimbul de bune practici.
Compendium este consultat de utilizatori din întreaga lume. Succesul sistemului suscită crearea sistemelor de informare în alte regiuni ale lumii şi deja se fac eforturi pentru a crea o bază de date privind politicile culturale la nivel mondial.

prezentarea informatiei
  • Informaţia pe ţări
  • Informaţia pe subiecte
  • Monitorizarea
  • Sudii comparative
  • Statistici


structura
1. Perspectivă istorică: politici culturale şi instrumente

2. Obiective generale şi principii ale politicii culturale
2.1 Principalele elemente ale modelului politicii culturale curente
2.2 Definiţia naţională a culturii
2.3 Obictivele politicii culturale
 
3. Competenţe, factori de decizie şi adminsitrare
3.1 Structura organizatorică (organigrama)
3.2 Prezentarea generală a sistemului
3.3 Cooperarea inter-minesterială sau inter-guvernamentală
3.4 Colaborarea culturală internaţională
3.4.1 Structuri şi direcţii principale
3.4.2 Instituţii publice şi diplomaţie culturală
3.4.3 Instituţii şi programe europene
3.4.4 Cooperarea profesională directă
3.4.5 Cooperarea şi dialogul inter-cultural trans-naţional
3.4.6 Altă informaţie relevantă
 
4. Problematica curentă şi dezbateri privind dezvoltarea politicii culturale
4.1 Schimbări esenţiale privind problematica şi priorităţile culturale
4.2 Politici specifice şi dezbateri recente
4.2.1 Concepte de politici în domeniul artei
4.2.2 Politici în domeniul patrimoniului
4.2.3 Industrii culturale: politici şi programe de dezvoltare
4.2.4 Diversitatea culturală şi politicile de incluziune
4.2.5 Problematică şi politici lingvistice
4.2.6 Pluralismul mediatic şi diversitatea de conţinut
4.2.7 Dialogul inter-cultural : programe şi strategii
4.2.8 Coeziunea socială şi politica culturală
4.2.9 Politica de angajare în domeniul culturii
4.2.10 Egalitatea de genuri şi politicile culturale
4.2.11 Noile tehnologii şi digitalizarea în domeniul artelor şi culturii
4.3 Alte dezbateri şi probleme relevante
 
5. Legislaţia în domeniul culturii
5.1 Legislaţia generală
5.1.1 Constituţia
5.1.2 Divizarea jurisdicţiei
5.1.3 Alocarea din fonduri publice
5.1.4 Cadrul securităţii sociale
5.1.5 Legi privind taxele
5.1.6 Legile muncii
5.1.7 Clauze privind dreptul de autor
5.1.8 Legi privind protecţia datelor
5.1.9 Legi lingvistice
5.1.10 Alte domenii acoperite de legislaţie
5.2 Legislaţia în cultură
5.3 Legi în diverse sectoare culturale
5.3.1 Arta plastică şi decorativă
5.3.2 Artele interpretative şi muzica
5.3.3 Patrimoniul cultural
5.3.4 Literatura şi bibliotecile
5.3.5 Arhitectura şi planificarea urbană
5.3.6 Filmul, video şi arta fotografică
5.3.7 Mass media
5.3.8 Alte domenii şi legislaţie specifică
 
6. Finanţarea culturii
6.1 Prezentare generală
6.2 Cheltuieli în cultură
6.2.1 Indicatori acregaţi
6.2.2 Cheltuieli publice în cultură alocate la nivel de Guvern
6.2.3 Cheltuieli bugetare
6.3 Tendinţe şi indicatori ai finanţărilor private în cultură

7. Instituţii publice în infrastructura culturală
7.1 Infrastructura culturală: tendinţe şi strategii
7.2 Informaţii de bază privind instituţiile publice în domeniul culturii
7.3 Statut şi parteneriate ale instituţiilor publice culturale
 
8. Susţinere pentru activitate şi participare
8.1 Susţinerea artiştilor şi altor oameni de creaţie
8.1.1 Strategii, programme şi alte forme de suport direct sau indirect
8.1.2 Fonduri artistice speciale
8.1.3 Burse, premii, granturi
8.1.4 Susţinerea asociaţiilor sau uniunilor de creaţie
8.2 Participare şi consul cultural
8.2.1 Tendinţe şi cifre
8.2.2 Politici şi programe
8.3 Arta şi educaţia culturală
8.3.1 Analiză instituţională
8.3.2 Arta în şcoală (curricula etc.)
8.3.3 Educaţia inter-culturală
8.3.4 Învăţământul artistic superior şi formarea profesională
8.3.5 Învăţământ artistic extraşcolar şi educaţia culturală (şcoli de muzică, patrimoniu
etc)
8.4 Arta de amatori, asociaţiile culturale şi iniţiative civice
8.4.1 Arta de amatori şi cultura populară
8.4.2 Casele de cultură şi cluburile culturale comunitare
8.4.3 Asociaţii de cetăţeni, grupuri de advocacy, ONG-uri şi grupuri consultative
 
9. Surse de informare
9.1 Documente esenţiale privind politica culturală
9.2 Organizaţii relevante şi adrese
În fiecare an, în luna septembrie, cele 50 de State părţi la Convenţia culturală europeană participă la Zilele europene ale patrimoniului.


Zilele europene ale patrimoniului reprezintă o acţiune comună a Consiliului Europei şi a Comisiei Europene, care permite prezentarea de bunuri culturale inedite şi vizitarea siturilor istorice, care de obicei nu sunt accesbilie pentru public. Zilele constituie o ocazie pentru desfăşurarea evenimentelor culturale care pun în evidenţă îndeletnicirile şi tradiţiile locale, arhitectura şi obiectele de artă, dar scopul acestora este mult mai vast: de a uni cetăţenii într-o armonie cât mai mare, în pofida diferenţelor culturale şi a limbilor vorbite.
 
În fiecare an, acţiunile desfăşurate la nivel naţional şi regional sunt axate pe un subiect special. Aceste teme pot varia de la o ţară la alta şi din an în an. Ele reflectă subiecte, cum ar fi :
  • Forme specifice ale patrimoniului (spre exemplu, ferme, instrumente muzicale, tradiţii culinare, arhitectura) ;
  • Anumite perioade istorice (spre exemplu, patrimoniul medieval, patrimoniul epocii baroque) ;
  • Raportul între societate şi patrimoniu (spre exemplu, patrimoniul şi cetăţenia, patrimoniul şi tineretul)
Consiliul Europei şi Comisia Europeană încurajează de asemenea alegerea subiectelor transnaţionale care ar putea fi ilustrate prin activităţi transfrontaliere organizate concomitent de către diferite ţări.

obiective
Zilele europene ale patrimoniului au următoarele obiective :
  • Sensibilizarea cetăţenilor europeni faţă de bogăţia şi diversitatea culturală a Europei ;
  • Constituirea unei atmosfere adecvate care să încurajeze acceptarea mozaicului bogat de culture europene,
  • Combaterea rasismului şi xenofobiei şi favorizarea unei mai mari toleranţei în Europa şi dincolo de frontierele naţionale ;
  • Sensibilizarea publicului şi autorităţilor politice despre necesitatea de a proteja patrimoniul cultural împotriva noilor ameninţări ;
  • Invitarea Europei să riposteze provocărilor sociale, politice şi economice cu care se confruntă.

principii comune
În scopul armonizării tuturor iniţiativelor naţionale şi regionale şi unificării acestora sub lozinca europeană, în anul 1991 au fost definite mai multe principii :
  • Zilele europene ale patrimoniului trebuie să se desfăşoare în luna septembrie, în timpul unui sfârşit de săptămână ;
  • Zilele europene ale patrimoniului trebuie să permită publicului să viziteze în toată Europa monumente şi situri la care de obicei nu au acces ;
  • Clădirile deschise în cursul anului pot de asemenea participa la program dacă propun activităţi speciale, cum ar fi vizitele ghidate, expoziţii, concerte, conferinţe ;
  • Vizitele trebuie să fie gratuite sau să ofere tarife preferenţiale ;
  • Programul Zileleor europene ale patrimoniului trebuie să prevadă organizarea de activităţi speciale cu participarea publicului şi, în special, a tinerilor şi copiilor de vârstă şcolară ;
  • Toate ţările participante sunt invitate să utilizeze denumirea oficială « Zilele europene ale patrimoniului ». Ţările care au lansat acest program înainte de anul 1991 cu o altă denumire, sunt invitate să menţioneze explicit « în cadrul Zilelor europene ale patrimoniului » ;
  • Logotipurile Zilelor europene ale patrimoniului, ale Consiliului Europei şi Comisiei Europene trebuie să figureze pe toate documentele promoţionale ale Zilelor europene ale patrimoniului ; drapelul Zilelor europene ale patrimoniului trebuie să fie arborat pe toate edificiile deschise publicului în timpul manifestaţiei.

evaluare
Începând cu anul 1999 Zilele europene ale patrimoniului au un slogan permanent. « Europa, un patrimoniu comun ».

Acţiunea comună a Consiliului Europei şi a Comisiei Europene, în strânsă colaborare cu grupul de coordonatori naţionali permite verificarea succesului Zilelor europene ale patrimoniului.
 

Consiliul Europei promovează o nouă modalitate de gestionare a societăţilor, care sunt tot mai marcate de diversitate. Această nouă abordare are la bază ideea că DIVERSITATEA ESTE UN AVANTAJ.
 

Ce înseamnă aceasta ?
Diversitatea nu este o ameninţare : dacă ea este gestionată într-un mod competent şi în spiritul incluziunii, ea poate aduce întreprinderilor, organizaţiilor şi populaţiei avantaje competitive. 

A apropia diversitatea nu este un truc de promovare care vizează punerea în valoare a unei întreprinderi, organizaţii sau localităţi, dar este o filosofie de guvernare, gestionare şi luare de decizii.

Studiile socioeconomice realizate în lumea întreagă demonstrează în mod convingător că diversitatea şi interacţiunea pot ameliora productivitatea, creativitatea şi eficienţa în toate formele de organizaţii, precum şi în localităţi. Ştiinţa şi practica indică faptul că întreprinderile, organizaţiile şi localităţile au mult de câştigat de pe urma competenţelor multiple, a spiritului de antreprenoriat şi creativităţii care sunt în pereche cu diversitatea, cu condiţia de a facilita schimburile între culturi şi co-creaţia.

Pentru majoritatea europenilor, ideea că diversitatea constituie un avantaj nu este înţeleasă de la sine, iar responsabilii politici şi administratorii de întreprinderi şi societatea civilă nu posedă în mare măsură starea de spirit şi competenţele necesare pentru concretizarea potenţialului pozitiv al diversităţii.

provocarea « Diversitatea este un avantaj »
Este o modalitate de a sensibiliza factorii de decizie din sectoarele public şi privat cu privire la avantajele diversităţii şi de a le prezenta un număr mare de exemple privind modalitatea în care organizaţiile, întreprinderile şi localităţile au profitat de diversitate implementând proiecte, servicii, idei şi iniţiative novatoare. Această provocare contribuie la o mai bună înţelegere a condiţiilor în care diversitatea devine un factor novator şi ceea ce ar trebuie de făcut şi ce nu ar trebui de făcut în acest domeniu.
 
CONCURS
Este un concurs care vizează recompensarea  celor mai bune istorii autentice care ilustrează participarea reuşită a persoanelor de diferite culturi (culturi etnice, religioase, lingvistice) la crearea de produse, servicii, politici, proiecte şi iniţiative novatoare.  Aceste eseuri trebuie să demonstreze cum ar putea beneficia întreprinderile, organizaţiile şi populaţia de avantajele diversităţii culturale

Colectivităţile locale, întrerpinderile, organizaţiile societăţii civile, mass-media şi alte instituţii din toată lumea interesate de acest concurs sunt invitate să-şi împărtăşească istoriile răspunzând la un chestionar şi expediindu-l la  diversity.challenge@coe.int înainte de 31 octombrie 2014.

Condiţiile de participare şi criteriile de selectare le găsiţi la Pagina The Diversity Advantage Challenge.

Pentru mai multe informaţii, consultaţi Exemple de bune practici ale beneficiilor « diversităţii » / Exemples de bonnes pratiques de l'atout "diversité"

 

©2011, Moldova Europeana
DQ Team
Menţinerea portalului în perioada 2014-2015 a fost posibilă datorită ajutorului generos al poporului american oferit prin intermediul Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID) Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă în mod necesar poziția USAID sau a Guvernului SUA
Portalul a fost realizat de Centru de Resurse "DIALOG-PRO" cu suportul Fundaţiei Est-Europene, din resursele acordate de Guvernul Suediei prin intermediul Agenţiei Suedeze pentru Dezvoltare şi Cooperare Internaţională (Sida). Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă punctul de vedere al Fundaţiei Est-Europene, Guvernului Suediei sau Sida